O'Carolan Memories 1 ro

Detalii: Accesări: 1052

Carolan playing small

Memorii O'Carolan 1

O nouă interpretare de Eric Keller

1 Loftus Jones în sol minor [64]
2 Carolans Welcome în Sol minor [171]
3 Concertul O'Carolans în sol minor [154] (de asemenea, Mrs. Power)
4 Carolans Cup în sol minor [185]
5 Blind Mary în la minor [182]
6 Planxty Eleanor Plunkett în re minor [150]
7 Lament for Owen Roe O'Neill în sol minor [211]
8 Carolan's Draught în sol minor [186]
9 Carolans Quarrel With The Landlady în re minor [190]
10 Captain O'Kane în sol minor [133]
11 Captain O'Neill în re minor [214]
12 Lady Athenry în Sol minor [1]
13 Lord Inchiquin în re minor [58]
14 Princess Royal - Prințesa Regală în Sol minor [87] (de asemenea, Miss McDermott)

Albumul complet al părții 1

Memorii O'Carolan 2

1 Carolan's Fancy în Do major [174]
2 John O'Connor în Sol major [O'Farrell p. 57]
3 Carolans Receipt în Sol major [161]
4 Colonel John Irwin în Do major [59]
5 Fanny Power în Fa major [155]
6 George Brabazon în Sol major [6]
7 Hewlett în Do major [56]
8 Hugh O'Donnell în Do major [127]
9 Maggie Browne în Sol major [180]
10 Mrs. Maxwell, First Air în sol minor (transpus din si minor) [101]
11 Odă la whisky în Re major [197]
12 O'Flinn în Do major [128]
13 Sheebeg și Shemore în Re major [202]
14 Plângerea clericilor în mi minor [207]
15 Thomas Leixnip The Proud în Re major [atribuit lui O'Carolan]
16 Deliverance (bazat pe Carolan's Dream [187]) în la minor

Albumul complet al părții 2

Partituri muzicale 1

1. Loftus Jones - o intrare plină de viață

"Donal O'Sullivan (1958) consemnează că Loftus Jones a fost fiul lui Thomas și Susanna Jones, sau Ardnaglass, County Sligo. O'Sullivan motivează că melodia trebuie să fi fost compusă spre sfârșitul carierei lui O'Carolan, deoarece Loftus trebuie să fi fost tânăr la moartea bardului (1)". Pentru a nu fi confundat, a existat și un comandant celebru numit "Loftus William Jones", cunoscut pentru acțiunea într-o bătălie pe mare în 1916.

2. Carolan's Welcome - o altă intrare de deschidere bună

Carolan's Welcome a fost "...inițial fără titlu și ... 'probabil compus pentru patroni ale căror nume s-au pierdut; ei au ajuns până la noi fie cu titluri greșite, fie fără niciun titlu'. Melodia a fost găsită de P.W. Joyce în manuscrisele colecționarului William Forde (c.1759-1850) în Academia Regală Irlandeză, [Dublin, p. 62], deși Joyce a modificat-o ușor în lucrarea sa Old Irish Folk Music and Songs (1909)."(2) Titlul Carolan's Welcome a fost dat acestei piese de The Chieftains, care au adaptat-o ca temă muzicală cu ocazia vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la Dublin în 1979 (Wikipedia).

3. O'Carolans Concerto - o provocare distractivă și o provocare pentru degete și memorie

Există o poveste minunată în Traditional Tune Archive (3), prescurtată aici. Numele de "concerto" a fost atașat datorită unui incident între O'Carolan și faimosul violonist și compozitor italian Gemeniani, care locuia pe atunci la Dublin.

Auzind de priceperea muzicală a lui O'Carolan și dorind să îl testeze, Geminiani i-a trimis o piesă de muzică italiană pe care o modificase pentru a include schimbări și defecte foarte subtile. După ce i s-a prezentat muzica printr-un intermediar, O'Carolan a ascultat piesa și a lăudat-o, dar a spus în irlandeză: "Ici și colo șchioapătă și se poticnește". El a ordonat corectarea piesei și a dispus ca aceasta să fie trimisă înapoi la Geminiani. Acesta a citit-o și l-a declarat "il genio vero della musica". S-a remarcat faptul că piesa conține influențe ale diferiților maeștri italieni, în special ale lui Corelli, a cărui muzică se spune că Carolan o admira.

4. Carolan's Cup - o intrare evocatoare

Donal O'Sullivan (1858) spune că este foarte posibil ca O'Carolan să o fi cântat și poate să o fi modificat în funcție de scopul său și că este o versiune modificată a unei melodii populare bine cunoscute în vremea lui Carolan, numită "Ar bhruach na carraige báine" (Pe marginea stâncilor albe) (4).

Obiceiurile de băutură ale lui O'Carolan apar în acest context. The OldMusicProject a oferit acest comentariu ilustrativ despre băutura sa, precum și despre capacitatea sa de a se afirma atunci când era nevoie (5):

"Un medic l-a sfătuit pe Carolan să se oprească din băutură pentru o perioadă de timp. Carolan a început să se simtă mai rău în loc să se simtă mai bine. A găsit apoi un medic care i-a dat sfatul opus, după care spiritele lui Carolan au devenit imediat "vioaie și veselă". El a compus următorul vers, tradus din gaelică:

Este un prost cel care renunță la băutură,
Îl înmoaie imediat pe jupân,
Îl împinge pe vagonul lent să meargă mai repede,
Îi dă spirit și minte prostului.
Omul care este prost de regulă
Descoperă o mulțime de lucruri de spus,
În timp ce cel care este timid de la Yule
Va vorbi într-un mod amoros.
Băutura este cea care îl înalță pe poltron.
Pentru a da bătălia în Franța și în Spania,
Acum, iată sfârșitul melodiei mele.
Și umpleți-mi din nou bumperul ăla!

"Printre cele peste 220 de compoziții care se mai cântă și astăzi, "Farewell to Whiskey" este despre urmările faptului că un doctor i-a interzis să mai bea, iar "O'Carolan's Receipt" (nr. 3 din seria a doua) este despre cum primește o rețetă de la celălalt doctor pentru a se întoarce din nou la băut whisky! Potrivit biografilor, a stat toată noaptea cu doctorul (doctorul John Stafford) și a scris melodia în onoarea acestuia.

"Într-o altă anecdotă, se spune că David Murphy, care a fost harpistul Lordului Mayo și care a cântat odată în fața regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, i-a spus lui Carolan că melodiile sale sunt ca niște "oase fără carne de vită". Carolan l-a târât atunci pe Murphy lovind și țipând prin cameră. În timp ce Murphy țipa, Carolan a remarcat: "Pune carne de vită la aerul ăla, cățelușule"."

5. Blind Mary - probabil o intrare autobiografică

Nu este sigur că această melodie minunată a fost într-adevăr a lui O'Carolan. Arhiva de melodii tradiționale spune așa (6): "Dacă Carolan a compus melodia, probabil că a fost pentru un alt harpist orb pe nume Máire Dhall (Blind Mary) care locuia în localitatea sa și pe care, fără îndoială, îl cunoștea. Máire Dhall a fost o harpistă profesionistă (una dintre puținele femei înregistrate ca fiind în această profesie) care a învățat o altă femeie oarbă, Rose Mooney, care a apărut la Belfast Harp Meeting din 1792, una dintre ultimele întâlniri ale vechilor harpiști irlandezi (Sanger & Kinnaird, Tree of Strings, 1992)."

6. Planxty Eleanor Plunkett - o ofertă fierbinte de la O'Carolan

Cuvântul "Planxty" este o melodie irlandeză sau galeză pentru harpă, cu caracter de doliu sau de dor, creată "în onoarea unei persoane". O'Carolan a scris mai multe compoziții și poezii pentru patronii la care a găzduit, iar aceasta este pentru o anume "Eleanor Plunkett".

Dar cine este Eleanor Plunkett?

Următoarea poveste excepțională este relatată din nou în Arhiva de melodii tradiționale (7): "Donal O'Sullivan (1958, vol. 2, p. 95), citându-l pe Ó Máille, scrie că povestea spune că vreo treizeci de membri ai familiei lui Eleanor s-au închis în castelul lor din Castlecome și au fost expulzați cu apă clocotită. Nimeni nu știe de ce, deși O'Sullivan sugerează că tragedia a fost probabil o poveste exagerată dintr-o depoziție nepublicată din 1641. În orice caz, se pare că Eleanor a fost membrul supraviețuitor al familiei.

O'Carolan răspundea rapid la critici și era oarecum defensiv și susceptibil în ceea ce privește arta sa, poate pentru că traiul său depindea de patronii mulțumiți. În timp ce compunea acest cântec, vizitiul lui Eleanor l-a întrerupt, reluând că auzise multe dintre aceleași cuvinte pe care O'Carolan le folosea în alte cântece. Bardul indignat și-a luat bastonul și l-a amenințat pe servitor cu el, spunând: "Nici tu, nici altcineva nu va mai auzi vreodată altceva decât ceea ce este deja compus!"."

7. Lament for Owen Roe O'Neill - o lamentație publică pentru un erou irlandez timpuriu

Wikipedia (8): aceasta este o baladă tradițională irlandeză. Cu o melodie jalnică bazată pe o compoziție din secolul al XVIII-lea, este o lamentație pentru moartea lui Owen Roe O'Neill. Versurile sale au fost scrise mai târziu de Thomas Davis și se bazează pe tradiția naționalismului romantic care era la apogeu în acea perioadă.

8. Carolan's Draught - vremuri fericite la pub

Aceasta celebrează momentele bune - care erau necesare într-o perioadă de tranziție deosebit de dificilă în Irlanda. Este încântător faptul că O'Carolan a avut bucuria interioară și puterea de a se îndrepta spre mediul său cu multe melodii vesele.

9. Carolans Quarrel With The Landlady - o diferență de opinii audibilă

Arhiva de melodii tradiționale spune următoarele (9): "Natura certei cu Landlady (adică a unei taverne) este necunoscută. Este posibil, continuă O'Sullivan, ca femeia în cauză să fi fost o anume Bridget Waldron, descrisă ca fiind o "niggardly ale-wife", asupra căreia O'Carolan a compus următorul epitaf "picant" (tradus din irlandeză și tipărit de Hardiman în Irish Minstrelsy, 1831):

Te rog, piatră de mormânt, nu o lăsa pe Bridget să se întoarcă de unde a venit,
Pentru că ți-ar acri lichiorul și ți-ar face casa de rușine.
Mulți poeți fără greșeală au contribuit ca ea să fie blestemată de secetă,
Acum că e îngropată, diavolul să o blesteme - și sete, sete, sete, sete!

O'Carolan, s-a observat, era cunoscut pentru faptul că devenea scurt și irascibil atunci când aprovizionarea cu băutură era limitată în vreun fel."

Fără îndoială. Dar comentăm că o lectură atentă relevă și pălăvrăgeala irascibilă a proprietăresei, întreruptă doar din când în când de o scurtă încercare a lui O'Carolan de a scoate o vorbă în față. În orice caz, întregul schimb de replici a contribuit cu siguranță la câteva râsete la pub.

10. Captain O'Kane - o celebrare a unui căpitan foarte apreciat

Cu această melodie sărbătorim realizările, ridicăm paharul și ținem un toast pentru acest om valoros.

11. Captain O'Neill - un căpitan de marinar cu spirit iute la minte

Acesta vine cu o poveste. Ne aflăm pe o barcă pe o mare agitată în largul coastei de vest a Irlandei. La bord se află cinci bărbați duri. Căpitanul le spune unde se ascund cei mai grași pești. Unul dintre bărbați întreabă: "Sunteți sigur? Eu nu sunt atât de sigur...". "Vei vedea, tinere. Îi vei găsi exact acolo unde îți arăt eu". "Exact așa", spun alți doi bărbați, și încă alți bărbați sunt de acord. Așa că pornesc la drum și toți își dau toată silința, iar acolo este un pește mare și gras - și căpitanul l-a prins și el! Fericiți, cei cinci bărbați prind încă mulți alții înainte de a se întoarce acasă.

12. Lady Athenry - un vals elegant, dedicat doamnei Bermingham

Arhiva de melodii tradiționale comentează (10): "O'Sullivan (1958) stabilește că subiectul acestei arii este Lady Mary Nugent (1694-1725), fiica cea mare a lui Thomas, al patrulea conte de Westmeath, care s-a căsătorit cu Francis Bermingham, al 21-lea baron de Athenry, în septembrie 1716. O'Sullivan prezintă o istorie a familiei Bermingham, care descindeau dintr-un cavaler comandant în invazia normandă a lui Strongbow în Irlanda în 1170."

"Lady Athenry" poate avea și o altă semnificație.

Athenry este un oraș din comitatul Galway, cu castelul Athenry, cu prioria sa și cu planul stradal anglo-normand din secolul al XIII-lea. Cu nouă zile înainte de Ziua Doamnei, oamenii începeau să rostească cele cincisprezece decenii ale Rozariului în fiecare noapte până la data de 15 august11. Ziua Doamnei a adus în zonă sute de oameni de toate vârstele, fiecare hotărât să ceară favoruri personale sau să mulțumească pentru o dorință care i-a fost îndeplinită. Mulți aveau artrite și alte afecțiuni fizice (12).

13. Lord Inchiquin - în memoria contelui de Inchiquin (pețit în 1654)

Acesta este un alt vals irlandez bine cunoscut, compus "în onoarea tânărului al 4-lea conte de Inchiquin, William O'Brien (1694-1777), care a devenit Mare Maestru al Francmasonilor din Anglia în 1726. Sediul familiei se afla în castelul Dromoland, Newmarket-on-Fergus, comitatul Clare, care a rămas până în 1962 în mâinile lorzilor Inchiquin. ...

"Donal O'Sullivan (1958) spune că O'Carolan îl vizita pe reverendul Charles Massey din Doonass, în apropiere de Dromoland, și bănuiește că piesa a fost compusă cu această ocazie (13)".

Wikipedia notează că "Inchiquin a fost sărbătorit de către anticari și multe dintre lucrările de istorie irlandeză produse în această perioadă îi sunt dedicate; ca anglican care își trăgea neamul dintr-o veche familie gaelică, el a fost o alegere politică pentru cei care doreau să-și disemineze lucrările în Irlanda Ascendenței și în Marea Britanie hanoveriană".

14. Princess Royal - dedicat domnișoarei MacDermott

Pentru a-i onora prietena și protectoarea sa de mult timp, care l-a învățat să cânte la harpă după ce a orbit din cauza variolei. El s-a întors la ea acasă după o viață de rătăciri prin Irlanda, spunând: "Am venit aici după toate prin câte am trecut, ca să mor în sfârșit acasă, în locul unde am primit prima învățătură și primul meu cal".